Lipcan

O altă bere „de casă”, produsă din kiturile DIY ce se găsesc pe piaţă, după una dintre reţetele aflate în pachet.
Iar rezultatul, aşteptat cu nerăbdare nu numai de proaspătul novice în berarit, este încurajator.

Avem o bere cu un aspect vizual impecabil, de culoarea mierii şi cu o efeverscenta vioaie după turnarea în pahar. Spumarea este medie din toate punctele de vedere (consistentă, grosime, durata). Gust plăcut, nu foarte corpolent, un pic incert la început dar sfîrşind cu o notă prietenoasă de hamei amar.

Trăgînd linie, un prim rezultat excelent care nu poate îndemna decît la noi şi noi producţii, cel puţin la fel de bune.

Bavaria

Am ramas dator de aici cu recenzia despre Bavaria. Nu, nu este o bere nemţească, aşa cum încearcă să va inducă în eroare numele ei, ci e marca-fanion a unuia dintre cei mai mari producători din Olanda.

Nu ştiu de ce mă aşteptam să fie aidoma unui Heineken (cu care concurează în materie de volum în Olanda), însă m-am înşelat. E o bere mai pe gustul meu decît cea a rivalilor, mai corpolentă, mai savuroasă.
În reţetă, pe lîngă regulamentarele apă, malţ de orz şi hamei, apare şi grîul – rezultînd o bere cu 11.2 grade Plato şi 5% alcool. Buuuuun, pînă aici.
Spumarea e redusă, dar fină, acidulatie medie, plăcută, deloc agresivă. Culoarea e galben-pai, sau auriu pal, cum vă vine mai bine să vi-o imaginaţi. Mirosul e discret, o slabă aromă de hamei, iar gustul e tipic unui pils german (sau, la fel de bine, olandez): nu foarte complex, mai degrabă sobru, cu tuşe echilibrate de dulce şi amar. Nu e o bere specială, ci una standard, aş zice, de zi cu zi. Dar un standard la cote înalte.

Nota: 3,5 din 5. Poate chiar 4 din 5.

Murphy’s

Credeţi că, în afară de Guinness , alţii nu mai ştiu să facă bere? Iaca, nu-i aşa.
Am pus mîna pe acest Stout Ale cu un pic de curiozitate şi cu neţărmurită speranţă că dacă e irlandeză atunci e musai să fie şi bună. Şi este! Dar nu e irlandeză sadea, fiindcă – cel puţin asta pe care o ţin în mînă – e produsă la Edinburgh, sic !
Cînd o torni în pahar te răsplăteşte cu o spumă densă şi fină, de-a dreptul cremoasă şi cu o durată de viaţă virtual infinită. Culoarea e un brun-roşcat foarte-foarte-foarte închis, la un singur pas de negru. Lipsită de efeverscenta, o adevărată bere draught, lasă gustul să îţi răsfeţe în voie papilele: după un început oarecum incert şi mai degrabă apos, se iveşte o notă extrem de plăcută şi bine echilibrată de hamei, urmată de un gust bogat şi cremos de cereale prăjite. Este acolo şi o notă dulce de ciocolată fină, o tuşă mai degrabă de cafea decît de caramel, astea venind după uşorul amar de mai înainte. Totul-totul în perfect balans.
O bere pe care aş repeta-o oricînd cu plăcere şi pe care nu pot decît să vi-o recomand.

Nota: 4,5 din 5

O bruna de c(l)asa

Stiti reclama aia cu gustul puternic si amarui? Ei, berea din reclama e facuta de rusine de cea pe care tocmai am avut placerea sa o gust.
Eugen S. (despre care sper sa va mai povestesc) a fost dragut si m-a lasat sa fac cunostinta cu una dintre creatiile lui in materie de DIY. Bere „de casa”, adica. Iar supriza a fost una dintre cele mai placute.

Spuma generoasa, aerata, care in scurt timp isi reduce la volumul la jumatate. Efeverscenta minima (normal, nu?), culoare intre roscat si brun, amintindu-mi de o alta bere care imi place, Zaganu draught. Gust initial usor apos, trecind apoi intr-o nota vag dulce, iar in final lasa o pregnanta si placuta senzatie de amar, care persista mult timp. Eugen, ce hamei folosesti?
Iese in evidenta si prin lipsa completa a gustului de caramel, cvasi-caracteristic „negrelor” industriale si care le cam aduce pe acestea toate la un acelasi numitor. Deci, acum avem o bruna DIY care este (in bine) cu totul altceva decit ceea ce aveti ocazia sa cumparati din supermaket.

Tragind linie, imi pare o bere bine echilibrata, sobra si apetisanta. Un rezultat pentru care Eugen merita laude si pe care sper sa il reproduca in mod constant.

Madona cea sucita. Bruneta.

Sa ii zic bere? Ca doar are 50% bere alba, din aia cu faina de griu in retetar. Sa ii zic suc, ca doar are 50% suc de coacaze si alte alea-alea? C-o fi una, c-o fi alta, cert e verdictul familiei a fost „Bun! Racoritor, de vara!”.
Vorbim despre MaDonna Twist produsa de Martens Galati, aici in varianta bruna, pentru ca exista si o varianta alba, Twist lemon.
2,5% alcool, gust dulce ca mierea, cu iz de bere si de fructe de padure. Nu stiu cita cautare are un asemenea produs, dar din moment ce este produsa cu aplomb de cei de la Galati…probabil ca are un anume segment de piata.
Cert e ca, decit cola-fanta-sprite si alte bombe chimice, mai degraba merita consumata o asemenea madona sucita, fie blonda, fie bruna.

Neumarket 3

Ei zic asa:

” Berea Neumarkt 3 este produsa cu 3 tipuri de hamei.

Magnum – este un hamei german foarte apreciat pentru capacitatea mare de a produce amareala distincta, caracteristica berilor nord germane.

Perle – este un hamei ce confera o aroma deosebita si o amareala tata de fina incat este folosit in combinatii cu hameiuri puternice (magnum, herkules) pentru obtinerea unei beri barbatesti rafinate.

Herkules – hamei german, considerat cel mai puternic hameieuropean din punct de vedere al amarelii. Se adauga in faza de maturare a berii pentru a-si elibera lent aroma deosebita, aducand o completare discreta a amarelii specifice berilor barbatesti.

Complexitatea gusturilor si aromelor berii Neumarkt 3 depinde si de temperatura de servire. Astfel, la temperaturi de 2-3 grade C veti descoperi arome deosebite, iar la 6-7 grade C veti putea savura gustul racoritor la Neumarkt 3″

Acum… cind pui in reteta apa, malt din orz, hamei, malturi speciale din orz, dar si malai …. mi-e ca e cam degeaba.
Cind berea asta e foarte bine racita, eu nu nu simt cine stie ce arome si gusturi. Dupa ce isi revine un pic, se itesc izurile amare care fac cinste reclamei care insoteste aceasta marca de bere: „gust puternic si amarui”. Dar vine tusa finala, dulceaga, care taie toata savoarea initiala si-mi lasa o nota de dezamagire.

Sa mai spun si ca spuma e putina si repede trecatoare, iar lichidul galben-pai e doar putin efeverscent.

Un peste alta, o bere care merita aleasa din raftul de la supermarket in defavoarea altora vecine. La berarie insa, probabil as alege altceva.

Nota 3,5 din 5.

Nenea Iancu – O bere cu printipuri

Ingrediente declarate: apa, malt din orz, hamei.
Alcool 4,9%

Avem de a face cu un Lager cu spuma densa si fina, care insa nu persista asa mult pe cit se lauda (sau ar vrea) berarul.
Gustul este initial dulceag, trecind apoi printr-o aroma de cereale prajite si sfirsind intr-un amar usor, desavirsind impresia unei beri bune.
Carbonatare lejera, bine echilibrata, fara sa impieteze in vreun fel placerea gustarii.

Una dintre putinele beri care, intr-adevar, aduce aminte de „gustul de altadata”.
Ce lasa de dorit? In mod cert, prezentarea (oare chiar asa s-a vrut sa fie?).
Sticla parca e „de demult”, iar capacul … mai brut de atit nu se poate. Doar etichetele ce ies in evidenta prin grafica si textul inspirate.

Nota: 3,5 din 5.

Timisoreana bruna

Ingrediente declarate: apa, malt din orz, hamei.

Alcool 5%, EP 12grd, pasteurizata.

Destul de recent aparuta pe piata si destul de laudata prin popor.

Culoare clasica de caramel, brun-rosiatica. Spuma fina si putina, carbonatare marunta si densa, asemanatoare mai degraba unei sampanii.

Gust destul de neutru, poate chiar usor apos, caramelul fiind mult mai putin prezent decit la alte marci de bere bruna.
De fapt, face o trecere a gustului intre berea blonda „normala” si berea bruna, fiind o buna optiune pentru cei care nu agreeaza gustul puternic de caramel prezent la alte marci.

Nota: 3 din 5.

Bruncvik

Bere care se lauda a fi „Original Czech Lager” produsa de cunoscuta Straropilsen, berarie-emblematica pentru Cehia.

Alcool 4,6%, EP 11grd.

Ingrediente declarate: apa, malt de orz, hamei.

Spuma putin si fina, cu durata scurta. Culoare auriu-inchis, efeverscenta destul de ridicata, usor intepatoare. Gust mai degraba dulce, de malt si cereale, amareala hameiului fiind aproape insesizabila. Gustul are si o usoara tenta metalica, insotita de o tusa de acru, care strica experienta savurarii acestei beri.

Hai sa dau vina pe comerciantii care poate nu au stocat cum trebuie berea asta, pina la vinzare …

Nota: 2 din 5.

Veltins

Un Pilsener produs de Brauerei C. & A. Veltins, firma germana ce isi asuma o traditie din 1824. Mai mult, marca in sine este prezenta in top 10 beri vindute in Germania.

Ingredientele declarate evident ca respecta legea germana a puritatii berii, iar @intilnirea@ cu aceasta bere nu face decit sa confirme acest lucru. Intersanta este precizarea ce se poate citi pe eticheta: must de malt 11,3%. Concentratia alcoolica este de 4,8% .

Avem de a face cu o bere bine echilibrata : culoare frumoasa, auriu deschis, spumare medie atit ca finete cit si ca grosime si durata, acidulatie de amploare mijlocie.
Gustul este tipic pentru un Pilsener adevarat, punind corect in evidenta prezenta hameiului, iar efeverscenta de inceput stingindu-se in tonuri potrivit de amarui, cu o usoara tenta de sec spre final.

Nota: 4 din 5.