Bavaria

Am ramas dator de aici cu recenzia despre Bavaria. Nu, nu este o bere nemţească, aşa cum încearcă să va inducă în eroare numele ei, ci e marca-fanion a unuia dintre cei mai mari producători din Olanda.

 bavaria Nu ştiu de ce mă aşteptam să fie aidoma unui Heineken (cu care concurează în materie de volum în Olanda), însă m-am înşelat. E o bere mai pe gustul meu decît cea a rivalilor, mai corpolentă, mai savuroasă.
În reţetă, pe lîngă regulamentarele apă, malţ de orz şi hamei, apare şi grîul – rezultînd o bere cu 11.2 grade Plato şi 5% alcool. Buuuuun, pînă aici.
Spumarea e redusă, dar fină, acidulatie medie, plăcută, deloc agresivă. Culoarea e galben-pai, sau auriu pal, cum vă vine mai bine să vi-o imaginaţi. Mirosul e discret, o slabă aromă de hamei, iar gustul e tipic unui pils german (sau, la fel de bine, olandez): nu foarte complex, mai degrabă sobru, cu tuşe echilibrate de dulce şi amar. Nu e o bere specială, ci una standard, aş zice, de zi cu zi. Dar un standard la cote înalte.

Nota: 3,5 din 5. Poate chiar 4 din 5.

La multa bere !

Ziua Internaţională a berii

În fiecare an, în prima zi de vineri a lunii august, sărbătorim Ziua Internaţională a Berii.
Prima celebrare a avut loc în 2007 in oraşul californian Santa Cruz şi de atunci sărbătoarea s-a extins treptat în 50 de ţări de pe şase continente.

Aşa că vă invit să dedicaţi acestei zile o bere pe măsură.
Eu am ales o Bavaria şi vă invit şi pe voi să spuneţi ce bere aţi fi ales în locul meu pentru această sărbătoare.
bavaria1

Murphy’s

murphysCredeţi că, în afară de Guinness , alţii nu mai ştiu să facă bere? Iaca, nu-i aşa.
Am pus mîna pe acest Stout Ale cu un pic de curiozitate şi cu neţărmurită speranţă că dacă e irlandeză atunci e musai să fie şi bună. Şi este! Dar nu e irlandeză sadea, fiindcă – cel puţin asta pe care o ţin în mînă – e produsă la Edinburgh, sic !
Cînd o torni în pahar te răsplăteşte cu o spumă densă şi fină, de-a dreptul cremoasă şi cu o durată de viaţă virtual infinită. Culoarea e un brun-roşcat foarte-foarte-foarte închis, la un singur pas de negru. Lipsită de efeverscenta, o adevărată bere draught, lasă gustul să îţi răsfeţe în voie papilele: după un început oarecum incert şi mai degrabă apos, se iveşte o notă extrem de plăcută şi bine echilibrată de hamei, urmată de un gust bogat şi cremos de cereale prăjite. Este acolo şi o notă dulce de ciocolată fină, o tuşă mai degrabă de cafea decît de caramel, astea venind după uşorul amar de mai înainte. Totul-totul în perfect balans.
O bere pe care aş repeta-o oricînd cu plăcere şi pe care nu pot decît să vi-o recomand.

Nota: 4,5 din 5

Azi cite luam?

Doi barbati, la intrare in berarie:
– Azi cite luam, doua sau trei?
– Doua, mai, ca ieri am luat trei si ne-a ramas una!
In berarie, catre barman:
– Patruzeci de beri si doua pungi de seminte, va rugam!

O bruna de c(l)asa

eugen Stiti reclama aia cu gustul puternic si amarui? Ei, berea din reclama e facuta de rusine de cea pe care tocmai am avut placerea sa o gust.
Eugen S. (despre care sper sa va mai povestesc) a fost dragut si m-a lasat sa fac cunostinta cu una dintre creatiile lui in materie de DIY. Bere „de casa”, adica. Iar supriza a fost una dintre cele mai placute.

Spuma generoasa, aerata, care in scurt timp isi reduce la volumul la jumatate. Efeverscenta minima (normal, nu?), culoare intre roscat si brun, amintindu-mi de o alta bere care imi place, Zaganu draught. Gust initial usor apos, trecind apoi intr-o nota vag dulce, iar in final lasa o pregnanta si placuta senzatie de amar, care persista mult timp. Eugen, ce hamei folosesti?
Iese in evidenta si prin lipsa completa a gustului de caramel, cvasi-caracteristic „negrelor” industriale si care le cam aduce pe acestea toate la un acelasi numitor. Deci, acum avem o bruna DIY care este (in bine) cu totul altceva decit ceea ce aveti ocazia sa cumparati din supermaket.

Tragind linie, imi pare o bere bine echilibrata, sobra si apetisanta. Un rezultat pentru care Eugen merita laude si pe care sper sa il reproduca in mod constant.

Madona cea sucita. Bruneta.

madonnatSa ii zic bere? Ca doar are 50% bere alba, din aia cu faina de griu in retetar. Sa ii zic suc, ca doar are 50% suc de coacaze si alte alea-alea? C-o fi una, c-o fi alta, cert e verdictul familiei a fost „Bun! Racoritor, de vara!”.
Vorbim despre MaDonna Twist produsa de Martens Galati, aici in varianta bruna, pentru ca exista si o varianta alba, Twist lemon.
2,5% alcool, gust dulce ca mierea, cu iz de bere si de fructe de padure. Nu stiu cita cautare are un asemenea produs, dar din moment ce este produsa cu aplomb de cei de la Galati…probabil ca are un anume segment de piata.
Cert e ca, decit cola-fanta-sprite si alte bombe chimice, mai degraba merita consumata o asemenea madona sucita, fie blonda, fie bruna.